Cu toate ca nu arat, o simt. Cu toate ca nu vorbesc, dar simt. Ce se intampla atunci cand vorbeşti ? Devine totul o întrebare : " Oare chiar simte asta? De ce nu tace si face? "
...
" El si Ea "
Si vom avea bradutul nostru, dorinţele noastre, care se vor realiza în acelaşi timp cu creşterea lui dar vor rămîne neclintite si neatinse de cei din jurul nostru. De ce am spus bradut? Este verde, mereu verde. Razele soarelui imprastie mirosul lui în întreaga pădure din lumea de departe. Acolo suntem si noi. Iarna, bradutul este învelit cu patura zapezii însă, tot verde rămîne. Acelaşi bradut viu si optimist pe care îl vom împodobi pe zi ce trece, cu poze, amintiri, sărutări si imbratisari. Vom avea grija de el si il vom hrani cu sentimente... da ...Împreuna! La fiecare 9 luni va mai creste o crenguta ! Împreuna cu el vom creşte si noi, iar bradutul va avea grija sa nu se scuture de nicio podoabă care sta agatata de el.
Vom ajunge mai departe, vom continua sa visam, insa nu ne vom trezi din niciun vis dar nici nu vom trai dintr-unul. Le vom realiza impreuna! Nu vom lovi pietrele ce ne vor sta in cale, le vom ocoli. Vom cladi lumea noastra, " palatul nostru " ( cum imi place mie sa-i zic ) acolo, in tinutul indepartat.
E povestea noastra creata de noi, inca nescrisa pe pagini aurii ... dar Fara final !
"
E povestea lor... fara capitole, insa cu un singur sens : Sunt doar ei doi si atat!
