worth or not?

Fericirea vine datorita sperantelor. Stai cu gandul la ea minute in sir, minutele se transforma in ore, orele in zile si zilele in ani. Suntem martorii propriilor noastre greseli, fapte, bucurii si tristeti. Lumea se invarte in jurul nostru. Sunt lucruri care au ocazia sa se intample o singura data in viata iar altele se pot intampla si pentru a doua sau a treia oara, sau de ce nu... la infinit. Se merita oare atata speranta pentru o clipa de fericire?

• Pentru ea !

O continua schimbare...

În acest post vreau sa “ dezvelesc “ anumite ganduri, păreri si sentimente. Nu de iubire ca n-am :).Pai cum sa încep ... ştiu sigur ca fac parte dintr-o societate de Meschini. Pe zi ce trece descopăr asta tot mai mult. Mă dezgustă gandul asta, nu stiu ce sa mai cred, ce sa mai sper, ce sa mai visez printre asa personalităţi; nici măcar la ce sa mă aştept. De obicei nu pun raul in fata, insa in fiecare zi vad ca ar trebui sa mă schimb fata de toţi, fata de mine. Zi de zi imi reamintesc “ omul cand e bun e prost “. Mulţi ştiu sa profite de asta, multi isi dau seama ,iar mulţi.. se obisnuiesc cu asta. Nu te mai chinui sa apreciezi cand n-ai habar pe cine ai langa tine. Nu te mai chinui sa fi mai bun dacă nu vrei. Nu te mai chinui sa speri daca tu crezi ca nu are rost. Nu te mai chinui sa înţelegi cand de fapt nu stii nimic. Nu te mai chinui sa apreciezi ceea ce ai cand nu ştii ce ai.Tot un egoist,un suflet lipsit de nobleţe si de generozitate vei ramane. E inutil ...

si din nou, aceeasi eu :)...

Eh.... s-a mai dus o vara

….Insa am ramas cu amintiri poate.. la fel de calde ca pe atunci..… linistita, relaxanta, plina de surprize placute.Cam asa a fost ! De obicei scriu in blog, cand sunt suparata, revoltata sau nedumerita. A trecut mult prea repede cei drept. Au trecut clipele frumoase ale noptilor calde, de la malul marii. Deja imi este dor de mare, de zilele de la mare.
Odata cu vara,te-ai dus si tu ....
Sunt lucruri carora le voi duce dorul, dar nu-i nimic... sunt optimista ! Intr-un post anterior am scris despre lucruri carora le duc dorul. Majoritatea lucrurilor enumerate acolo, le-am retrait, simtit, intalnit in aceasta vara. Mai sunt inca 3 anotimpuri pana vara viitoare ... 3 :) nu mai este mult ! Le voi reintalni din nou.

p.s. Si chiar daca te-ai dus, macar stiu ca am castigat zile fericite in viata mea. Gandindu-ma cum este lumea, o zi fericita e aproape un miracol.

• Multumesc !

Il avem cu totii...

Usor, imi asez gandurile...insa, ajung la concluzia ca ;

• putini sunt cei care lasa de la ei.


• multi sunt cei ce sunt mult prea mandri de ei.


• putini sunt carora le pasa.. si vad unde gresesc.


• multi sunt care habar nu au pe ce lume traiesc.. se vad intr-un univers de-al lor..


• putini sunt cei ce isi duc dorul.


• multi sunt care au uitat de ei.


• putini sunt cei ce inca mai spera....


• multi sunt cei ce lasa totul balta din prima.


• putini sunt cei curajosi.


• multi sunt carora nu le mai pasa.

Ma regasesc in fiecare afirmatie, vad ca nu pot tine pasul, nu imi place ceea ce citesc, si nici ceea ce transcriu.Multi stiu cei acela " Orgoliu " dar putini sunt care il inteleg.Insa ...

• " Orgoliul este cel mai mare, cel mai cumplit şi cel mai redutabil dintre duşmanii pe care cineva poate să-i aibă." definiţie de Juliana Mallart în Între două lumi.


• " Orgoliul e buzduganul fricii." definiţie de Ioan Gyuri Pascu în În căutarea armoniei

ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie...

De ce o parere foarte buna, adesea exagerata si nejustificata? Intradevar, ne place ceea ce vedem in onglinda zilnic.. dar oare ne place cand ne gandim la cat gresim, la cum ne comportam in societate, la cum ne comportam cu cel drag de langa noi, la cum vorbim, la cum gesticulam, la toate lucrurile care ne caracterizeaza? De ce primim reprosuri? Pentru ca gresim.. de ce gresim? Ca este omenesc sa gresesti ! Dar pana cand? Putini sunt cei ce isi dau seama unde gresesc, si isi recunosc greseala ... multi sunt carora nu le mai pasa, si trec peste ... Multi care nu au curajul sa treaca peste, multi care nu se dau din spatele scutului dupa care se ascund de teama de a fi ceea ce este cu adevarat. Ne mintim pe noi insine de multe ori. Ne e greu sa acceptam un adevar, sa ne vedem propriile defecte... In schimb, ne e usor sa criticam si sa vedem defectele acelora din jurul nostru.

Importanta sa sociala !! Care ? Cu totii la un moment dat , de sus de acolo , de unde aparent, suntem mai importanti, vom cadea in aceeasi baltoaca, a propriei noastre prostii. Multi sunt cei ce raman acolo din pacate.

Orgoliul are si o parte buna, intradevar... Cei lipsiti de orgoliu, ajung sa fie subapreciati, pentru ca omul vrea sa vada in tine propia apreciere pentru propria-ti persoana.Atata timp cat nu vom fi orgoliosi peste masura nu facem nimic rau. Odata ce intrecem masura cadem in absurd.

12 Iunie...

O zi cu ploaie, o zi cu soare... In urma ei o speranta. Dimineata la prima ora, ai parte de razele soarelui in camera, ce iti lumineaza usor usor incaperea, patul, te mangaie usor usor, si asa ai parte de o trezire calda. Auzi doar sunetul pasarelelor ce isi fac " petrecerea langa fereastra ta ". E timpul pentru o plimbare, in urma ta sa lasi pasi de fericire si speranta... degeaba. Se anunta ploaie .. O ploaie ce va lua tot din calea ei, sperante, ganduri frumoase.. dar nu si placerea de a ramane in picurii calzi de vara . Mai vezi un catel singuratic ce isi cauta de hrana, mai vezi o doamna ce se chinuie cu o umbrela invechita, auzi cum tuna si vezi cum fulgera... oameni speriati pe strada de astfel de fenomene, oameni incantati :), oameni stropiti de masini pe strada si cupluri ascunse pe scarile blocurilor din apropiere . Miroase a vara . Usor usor, iese iar soarele, deja se lumineaza totul in cale... incep sa cred ca : " dupa ploaie vine soare " , nimic nu poate fi mai adevarat decat aceste patru cuvinte . Deodata aglomeratie, esti confuz si nu stii pe ce cale sa apuci, multa lume in jurul tau, multa lume rea, multa lume nepasatoare, multa lume indiferenta , multa lume stresata, multe personalitati , toate diferite. In schimb, toti au nevoie de acel " bine " in jurul lor. Poate ca si ei la randul lor sunt confuzi, si nu stiu pe ce cale sa apuce . Spre seara, revine linistea... macar atat. E vara, ne gandim deja la mare, la vacanta, la prietenii ce ne vor vizita, si la cei pe care ii vom revedea :). Ne gandim la rasaritul ce il vom prinde la mare, la apusurile ce le vom intampina de pe ceva terase ... la iesirile in noaptea tarzie, la plimbarile pe care le vom face fara nici un plan pus la punct totul spontan.. la iubirile de-o vara , la amagiri si la toate momentele bune de care vom avea parte si pe care ni le vom reaminti dupa vacanta .

O Vacanta Placuta ! :)

Sunt eu si nimeni altcineva ...

" " Sunt eu si nimeni altcineva " .... Cam asa suna P.S-ul unei scrisori pe care am citit-o nu demult intr-o carte... Anonim si totusi cu un loc mare de interpretare. Poate ca multi ne ascundem dupa un " scut " in apararea noastra.Poate ca multora le este teama sa ia atitudine. Poate ca unii nici nu sunt ceea ce pretind ca sunt. Tocmai de aceea, anumite persoane importante, cu o personalitate puternica raman sub acest p.s anonim."

• Care este secretul vietii? Sa-l numim "gratie" sau "binecuvantare". Toti incearca sa fie multumiti cu ce au. Mai putin eu. Mai putin tu. Mai putin cativa altii care din nefericire vor trebuii, impreuna cu noi, sa faca niste mici sacrificii, in numele a ceva superior. Imaginatia noastra depaseste lumea care ne inconjoara, noi mergem dincolo de limitele noastre. ( vrajitoarea din Portobello - paulo coelho )

Mama...

Atunci cand ne simtim nesiguri, cand ne este frica si nu avem langa noi ajutor de nadejdie, cand ne este foame, cand ne este frig, cand simtim nevoia ca cineva sa ne ingrijeasca ranile sufletesti si trupesti, cand avem nevoie de ocrotire si de iubire, cand suntem singuri… si ne este teama, vrem ca langa noi sa se afle mama sa ne ocroteasca si sa ne ofere ceea ce numai ea poate in modul cel mai sincer si cel mai curat: dragostea . Orice frunza se afla ocrotita in copacul ei , orice raza doreste sa stie ca soarele o are in grija, cum orice copil isi doreste mama alaturi. Mama este fiinta careia ii suntem datori cu un respect profund. Mama e acolo cu cele mai bune prajituri si preparate alese, e prima care ne intampina cand intram pe usa casei cu un sincer sarut pe obraz si nu dat din obijnuinta. Multi din pacate nu stiu ceea ce inseamna sa ai mama, sau sa nu fie langa tine atunci cand iti este cel mai greu.Mama e cea care ne cearta pentru aproape orice lucru minor facut,e prima care ne ia in brate atunci cand ne lovim, e cea care ne sacaie la cap : copile, pune mana si invata, nu mai sta atata la calculator. Mama e cea care ne pune 1001 de intrebari despre cum a decurs o intalnire, si nu se lasa pana nu ii spunem totul, cuvant cu, cuvant.E cea care se intoarce franta dupa o zi de munca, si inca mai gaseste puterea de a ne face ceva dulce; e cea care plange si sufera atunci cand ne vede tristi sau bolnavi, se bucura cand ne vede fericiti si sanatosi. Mama!E cea care baga banuti in buzunarul doctorilor, ca aceia sa ne trateze cat mai bine, sa fim in siguranta, sa ne facem bine. E cea care ar face orice pentru noi. Mama - Ce cuvant inaltator primul nostru cuvant ! O privire calda si ocrotitoare ne urmareste fiecare pas al vietii ...

Mi-e dor...

Stateam de vorba cu ceva prieten, si la un moment dat ne-am hotarat sa ne " vaicarim " desigur am inceput eu... si suna de genu.

Mi-e dor... mi-e dor de vremurile cu soare cand stateam efectiv pe o patura si priveam departe fara nici o problema... fara nici un stres. Mi-e dor de iesirile mele din copilarie, cand bateam la toate usile din scara mea sa imi chem prietenele cu papusile afara sau sa ne jucam pititea :). Imi este dor de varsta de 18 ani.. nu ca acum as fi batrana dar atunci nu aveam nici un stres pot spune... nu ca acum as avea :)) dar nu mai sunt vremurile de alta data...


Mi-e dor de vremurile cand stateam sa urmaresc rasaritul, cu melodia mea preferata in urechi " Need to feel loved " si vedeam cum soarele, incet incet urca acolo unde ii sade lui cel mai bine, si cu totii il iubim :) . Mi-e dor de iesirile mele in noapte tarziu si intoarcerile mele acasa in zori de zi . Mi-e dor de acele racoritoare de la dozator si sa nu mai zic de inghetata la cornet in plina vara . Mi-e dor de plimbarile nocturne pe malul marii, de sunetul valurilor ce se spargeau in picioarele mele, de luna plina ce lumineaza marea, de balaceala din mare noaptea... Mi-e dor de prietenii mei pe care din cauza distantei nu ii vad zilnic ; de Atilla cu care stateam noptile si povesteam pe mess si intotdeauna ma suporta cand nu trageam bine cu ak'u la counter strike :)) de apelurile sale in miezul noptii cand era in drum spre casa, trebuia cu placere sa il ascult cum imi povestea la telefon pana adormeam :)) dar el nu stia ca era un pic " alcoolizat "; de prietena mea " Rebeca " care datorita ei in fiecare noapte ateriza in capul meu cate-o perna, sau o bucata de ciocolata ca altceva nu avea la indemana:)... de toti cei care ma fac sa zambesc si de toti cei care incearca asta . Mi-e dor de cursele Moto GP, la care de multe ori ma agitam cand vedeam ca Valentino Rossi era pe un loc secund sau pe primul loc :), mi-e dor de emotiile examenelor de la bacalaureat, mi-e dor de toti cei pe care i-am suparat dar imi pare rau ( Sunshine ) si acum nu imi mai vorbesc , mi-e dor de vremurile petrecute alaturi de ei, de noptile nedormite cand stateam la povesti pe mess, si incercam de fiecare data sa prindem rasaritul, mi-e dor de EL ! :)


Mi-e dor de o plimbare cu motorul, cum simteam ca totul fuge pe sub mine si efectiv simteam ca zbor chiar si cu 50 km/h :)) . Mi-e dor de toate noptile in care incercam sa invat sa joc cat mai bine counter strike, alaturi de persoanele care in ziua de azi poate ca imi sunt cele mai dragi . Mi-e dor de sentimentul de iubire... poate ca am uitat cum se mai iubeste in ziua de azi, dar intotdeauna imi voi amintii si totul se invata.Mi-e dor sa trimit mesaje de dragoste :)) . Mi-e dor de mine. De felul cum eram inainte.Imi e dor si de LEGO, de nerabdarea cu care il asteptam pe Mos Craciun , si silinta cu care ii scriam scrisoarea :) Mi-e dor de copilarie ....


Mi-e dor si de camin, de prietenele de acolo " Amalia si Aniela " care ele probabil nici nu isi mai amintesc de mine, dar numai eu ce imi aduc aminte cum ne bateam pentru papusa bebelus si pentru Andrei, baiatul cel mai grozav din toata grupa :D . Mi-e dor si de generala, si de colegul meu " Sorin " viitorul Einsten ... care mi-a fost coleg de banca in mai toti anii pana ce am ajuns la liceu. De liceu mi-e dor , de colega mea " Ana " care mi-a fost colega de banca 5 ani de zile... cu care radeam, ne suparam, invatam counter , mancam lamaie si toti salivau :))) . Mi-e dor de toti cei din copilarie, Alexandra, Gabita, Shiva, Madalina , Marina, pustoaicele TuTu si Coca , Bianca , care manca orice :)) , de serile cand ne adunam si fete si baieti , sa jucam " La cati metrii te-ai inecat " ( de dragul de a ne pupa cu cel/cea pe care il/o " iubeam " ) , Pititea, Lapte Gros si Monopol :)) , Macao, Monopoly, Castelele, Tomanap, Ratele si Vanatorii, Tarile, etc.Mi-e dor de capacele de la sticlele de suc si bere, care le puneam pe linia de tramvai doar ca sa le faca " foite " , de colectia mea cu Britney SPears si Harry Potter, de casetele Spice Girls si Backstreet Boys. Mi-e dor de muzica ce se auzea atunci pe la cate un casetofon cu luminite multicolore .. ce nebunie :)

Primavara este la jumatate... nu mi-e dor de sesiune, dar in curand o voi intampina... apoi urmeaza vara ... care sper eu.. sa aduca cu ea, macar jumatate din lucrurile carora eu le duc dorul .

Ce frumos ca are de ce sa ne fie dor!

Spre sfarsit...

It's not a silly little moment

It's not the storm before the calm

This is the deep and dyin breath of this love we've been workin on

Can't seem to hold you like I want to so I can feel you in my arms

Nobody's gonna come and save you we pulled too many false alarms

We're goin down and you can see it too

We're goin down and you know that we're doomed my dear we're slow dancing in a burnin room

I was the one you always dreamed of you were the one i tried to draw how dare you say it's nothin to me baby, you're the only light I ever saw

I make the most of all the sadness you'll be a bitch because you can you try to hit me just to hurt me so you leave me feelin dirty cuz you can't understand

We're goin down and you can see it too

We're goin down and you know that we're doomed my dear we're slow dancing in a burnin room ...

Dear Diary !

Suntem in " Saptamana Mare " . Se spune ca mai tot omul, are nevoie de o " curatare " a sufletului, asta insemnand sa se consoleze aspura faptului ca trebuie sa fim mai buni, sa renuntam la anumite capricii alimentare, ca sa ajunga cu gandul impacat in noaptea de " Inviere " . Cu gandul ca au fost persoane bune, cu pacatele iertate. Dupa " Sfintele Sarbatori de Pasti " lumea revine la proastele obiceiuri; o noua lista de minciuni, injuraturi, certuri, invidie, barfa, etc. Dar de ce numai in " aceasta saptamana" ne abtinem?? De ce nu putem fi mereu mai buni, mai ingaduitori, mai aproape de Dumnezeu? Viata cere sacrificii; unul din din micile sacrificii este ca trebuie sa mai mintim si cateodata :). Unii din noi, poate nu suntem directi, sau poate nu acceptam un adevar dureros, care probabil ne-ar sufoca cu durere in suflet. De ce trebuie sa ne folosim de minciuna ca sa ne fie mai bine? Ca celui de langa noi sa ii fie bine?
De ce nu spunem lucrurilor pe nume?
Oare, ne este bine asa cum e acum? Simtim ca ceva nu merge bine, dar oare de ce lasam sa mearga asa, pana se aduna rau cu rau, indiferenta cu indiferenta, minciuna cu minciuna, suspin cu suspin, intrebari fara raspunsuri. Multe au fost in trecut, putine vor ramane pentru viitor, pentru noi oamenii . Usor usor vom ajunge in abis, nu pentru ca nu vrem sa schimbam, ci pentru ca nu avem ambitie, putere si curaj .
Vorbind despre ambitie, putere si curaj, un caz care pe mine m-a " afectat" oarecum, este cel ce se petrece la Chisinau. Protestele, care vor sa aibe ca rezultat, decaderea comunismului de la putere. Tinerii de acolo, vor ca tara lor sa fie o tara libera, o tara care sa faca parte din Uniunea Europeana, vor salarii modeste, un trai mai bun, un viitor in fata. Revolutia de la Chisinau, redeschide Tabloul Revolutiei de la Bucuresti, ce a avut loc in 89' pe cand unii din noi, inca eram in scutece, habar nu aveam de ceea ce se intampla, iar parintii nostrii, tatii nostrii mergeau sa protesteze pentru acelasi viitor, pentru care tinerii de la Chisinau protesteaza. Nici un parinte nu s-a gandit, ca peste 20 de ani, si copilul lui, v-a ajunge sa aibe curajul, sa mearga sa isi riste viata, doar pentru o tara libera, si fara regim comunist. Sa fim mai buni, sa fim mai intelegatori cu cei din jurul nostru, sa avem puterea de a trece peste durerile vietii, si curajul de a merge mai departe :)

Sarbatori Fericite !

" In toate limbile lumii exista o aceeasi zicala: ce nu vad ochii, inima nu simte" . Ei bine, eu afirm nimic nu este mai fals; cu cat sunt mai departe sentimentele pe care incercam sa le inabusim si sa le dam uitarii, cu atat sunt mai aproape de inima. Daca suntem in exil, vrem sa pastram cea mai neinsemnata amintire despre radacinile noastre, daca suntem departe de persoana iubita, fiecare persoana de pe strada ne trezeste amintirea ei.

" De ce eu? Ce am eu deosebit? " Nu ai nimic deosebit, nimic care sa-mi poata fi explicit. Totusi , iata misterul vietii, nu reusesc sa ma gandesc la altceva, decat la un inel, care are puterea de a lega doua persoane, in fata Lui Dumnezeu. Aiurea......

La sentimente nu se mai gandeste nimeni? Cati nu fac pasul acesta, si peste 2 , 3 ani... nu stiu cum sa semneze mai repede actul de divort? Sunt multi, vremurile s-au schimbat, suntem altii, suntem o noua generatie care bate spre " perfectionism ". In ziua de azi, nimic nu ne mai convine. Cine se mai gandeste la plimbarile prin parc? La inghetata din plina vara, la rasaritul pentru care stai o noapte intreaga langa malul marii, doar ca sa il prinzi, impreuna cu el/ea.

Pasiunea;totdeauna ia sfarsit a doua zi.

Dar putini sunt cei care stiu ca pasiunea te face sa nu mai mananci, sa nu mai dormi, sa nu mai muncesti, sa fi impacat. Multi se sperie de ea, deoarece, cand isi face aparitia, doboara toate lucrurile vechi pe care le intalneste.Nimeni nu vrea sa-si dezorganizeze lumea. Alte persoane gandesc exact pe dos: se abandoneaza fara sa reflecteze, nadajduind sa gaseasca in pasiune solutiile pentru toate problemele lor. Isi pun in cealalta persoana toata raspunderea pentru posibila lor fericire. Sunt mereu euforice fiindca li s-a intamplat ceva MINUNAT sau deprimate pentru ca ceva neasteptat a SFARSIT prin a distruge Totul .

Sa te indepartezi de pasiune sau sa i te abandonezi orbeste - care dintre aceste doua atitudini e cea mai putin distructiva?

Dragostea nu este in celalalt, este in noi insine; noi o trezim. Dar pentru trezirea asta, avem nevoie unul de celalalt. Universul are sens doar cand avem cu cine sa ne impartasim emotiile.

Si chiar daca voi pierde aceasta dragoste, macar stiu ca am castigat zile fericite in viata mea. Gandindu-ma cum este lumea, o zi fericita e aproape un miracol.

p.s. In adancul sufletului meu voi fi o Fata care are nevoie de afectiune .

...

" Mai bine sa traiesc ca si cum astazi ar fi prima ( sau ultima ) zi din viata mea ! "

O fiinta creata ca sa zboare libera.

Dorinta profunda, dorinta cea mai reala este aceea de a te apropia de cineva.

" Eu sunt doua femei: una doreste sa aiba toata bucuria, pasiunea, aventurile pe care mi le poate da viata. Cealalta vrea sa fie sclava unei rutine, a vietii de familie, doua lucruri care pot fi planuite si realizate, ambele traind in acelasi corp si luptand una impotriva celeilalte. Intalnirea unei femei cu sine insasi este un amuzament cu riscuri serioase. Un dans divin. Cand ne intalnim, suntem doua energii divine, doua universuri care se ciocnesc. Daca intalnirea nu are reverenta necesara, un univers il distruge pe celalalt. "

Cand voi parasi tara asta, ea va avea un chip, un nume, amintirea unui semineu.

Emotia rostirii este mare, te poti pierde...