marți, 28 aprilie 2009

Mi-e dor...



Stateam de vorba cu ceva prieten, si la un moment dat ne-am hotarat sa ne " vaicarim " desigur am inceput eu... si suna de genu.
Mi-e dor... mi-e dor de vremurile cu soare cand stateam efectiv pe o patura si priveam departe fara nici o problema... fara nici un stres. Mi-e dor de iesirile mele din copilarie, cand bateam la toate usile din scara mea sa imi chem prietenele cu papusile afara sau sa ne jucam pititea :). Imi este dor de varsta de 18 ani.. nu ca acum as fi batrana dar atunci nu aveam nici un stres pot spune... nu ca acum as avea :)) dar nu mai sunt vremurile de alta data...


Mi-e dor de vremurile cand stateam sa urmaresc rasaritul, cu melodia mea preferata in urechi " Need to feel loved " si vedeam cum soarele, incet incet urca acolo unde ii sade lui cel mai bine, si cu totii il iubim :) . Mi-e dor de iesirile mele in noapte tarziu si intoarcerile mele acasa in zori de zi . Mi-e dor de acele racoritoare de la dozator si sa nu mai zic de inghetata la cornet in plina vara . Mi-e dor de plimbarile nocturne pe malul marii, de sunetul valurilor ce se spargeau in picioarele mele, de luna plina ce lumineaza marea, de balaceala din mare noaptea... Mi-e dor de prietenii mei pe care din cauza distantei nu ii vad zilnic ; de Atilla cu care stateam noptile si povesteam pe mess si intotdeauna ma suporta cand nu trageam bine cu ak'u la counter strike :)) de apelurile sale in miezul noptii cand era in drum spre casa, trebuia cu placere sa il ascult cum imi povestea la telefon pana adormeam :)) dar el nu stia ca era un pic " alcoolizat "; de prietena mea " Rebeca " care datorita ei in fiecare noapte ateriza in capul meu cate-o perna, sau o bucata de ciocolata ca altceva nu avea la indemana:)... de toti cei care ma fac sa zambesc si de toti cei care incearca asta . Mi-e dor de cursele Moto GP, la care de multe ori ma agitam cand vedeam ca Valentino Rossi era pe un loc secund sau pe primul loc :), mi-e dor de emotiile examenelor de la bacalaureat, mi-e dor de toti cei pe care i-am suparat dar imi pare rau ( Sunshine ) si acum nu imi mai vorbesc , mi-e dor de vremurile petrecute alaturi de ei, de noptile nedormite cand stateam la povesti pe mess, si incercam de fiecare data sa prindem rasaritul, mi-e dor de EL ! :)


Mi-e dor de o plimbare cu motorul, cum simteam ca totul fuge pe sub mine si efectiv simteam ca zbor chiar si cu 50 km/h :)) . Mi-e dor de toate noptile in care incercam sa invat sa joc cat mai bine counter strike, alaturi de persoanele care in ziua de azi poate ca imi sunt cele mai dragi . Mi-e dor de sentimentul de iubire... poate ca am uitat cum se mai iubeste in ziua de azi, dar intotdeauna imi voi amintii si totul se invata.Mi-e dor sa trimit mesaje de dragoste :)) . Mi-e dor de mine. De felul cum eram inainte.Imi e dor si de LEGO, de nerabdarea cu care il asteptam pe Mos Craciun , si silinta cu care ii scriam scrisoarea :) Mi-e dor de copilarie ....


Mi-e dor si de camin, de prietenele de acolo " Amalia si Aniela " care ele probabil nici nu isi mai amintesc de mine, dar numai eu ce imi aduc aminte cum ne bateam pentru papusa bebelus si pentru Andrei, baiatul cel mai grozav din toata grupa :D . Mi-e dor si de generala, si de colegul meu " Sorin " viitorul Einsten ... care mi-a fost coleg de banca in mai toti anii pana ce am ajuns la liceu. De liceu mi-e dor , de colega mea " Ana " care mi-a fost colega de banca 5 ani de zile... cu care radeam, ne suparam, invatam counter , mancam lamaie si toti salivau :))) . Mi-e dor de toti cei din copilarie, Alexandra, Gabita, Shiva, Madalina , Marina, pustoaicele TuTu si Coca , Bianca , care manca orice :)) , de serile cand ne adunam si fete si baieti , sa jucam " La cati metrii te-ai inecat " ( de dragul de a ne pupa cu cel/cea pe care il/o " iubeam " ) , Pititea, Lapte Gros si Monopol :)) , Macao, Monopoly, Castelele, Tomanap, Ratele si Vanatorii, Tarile, etc.Mi-e dor de capacele de la sticlele de suc si bere, care le puneam pe linia de tramvai doar ca sa le faca " foite " , de colectia mea cu Britney SPears si Harry Potter, de casetele Spice Girls si Backstreet Boys. Mi-e dor de muzica ce se auzea atunci pe la cate un casetofon cu luminite multicolore .. ce nebunie :)




Primavara este la jumatate... nu mi-e dor de sesiune, dar in curand o voi intampina... apoi urmeaza vara ... care sper eu.. sa aduca cu ea, macar jumatate din lucrurile carora eu le duc dorul .

Ce frumos ca are de ce sa ne fie dor!





marți, 14 aprilie 2009

Spre sfarsit...


It's not a silly little moment
It's not the storm before the calm
This is the deep and dyin breath of this love we've been workin on
Can't seem to hold you like I want to so I can feel you in my arms
Nobody's gonna come and save you we pulled too many false alarms
We're goin down and you can see it too
We're goin down and you know that we're doomed my dear we're slow dancing in a burnin room
I was the one you always dreamed of you were the one i tried to draw how dare you say it's nothin to me baby, you're the only light I ever saw
I make the most of all the sadness you'll be a bitch because you can you try to hit me just to hurt me so you leave me feelin dirty cuz you can't understand
We're goin down and you can see it too
We're goin down and you know that we're doomed my dear we're slow dancing in a burnin room ...

luni, 13 aprilie 2009

Dear Diary !

Suntem in " Saptamana Mare " . Se spune ca mai tot omul, are nevoie de o " curatare " a sufletului, asta insemnand sa se consoleze aspura faptului ca trebuie sa fim mai buni, sa renuntam la anumite capricii alimentare, ca sa ajunga cu gandul impacat in noaptea de " Inviere " . Cu gandul ca au fost persoane bune, cu pacatele iertate. Dupa " Sfintele Sarbatori de Pasti " lumea revine la proastele obiceiuri; o noua lista de minciuni, injuraturi, certuri, invidie, barfa, etc. Dar de ce numai in " aceasta saptamana" ne abtinem?? De ce nu putem fi mereu mai buni, mai ingaduitori, mai aproape de Dumnezeu? Viata cere sacrificii; unul din din micile sacrificii este ca trebuie sa mai mintim si cateodata :). Unii din noi, poate nu suntem directi, sau poate nu acceptam un adevar dureros, care probabil ne-ar sufoca cu durere in suflet. De ce trebuie sa ne folosim de minciuna ca sa ne fie mai bine? Ca celui de langa noi sa ii fie bine?
De ce nu spunem lucrurilor pe nume?
Oare, ne este bine asa cum e acum? Simtim ca ceva nu merge bine, dar oare de ce lasam sa mearga asa, pana se aduna rau cu rau, indiferenta cu indiferenta, minciuna cu minciuna, suspin cu suspin, intrebari fara raspunsuri. Multe au fost in trecut, putine vor ramane pentru viitor, pentru noi oamenii . Usor usor vom ajunge in abis, nu pentru ca nu vrem sa schimbam, ci pentru ca nu avem ambitie, putere si curaj .
Vorbind despre ambitie, putere si curaj, un caz care pe mine m-a " afectat" oarecum, este cel ce se petrece la Chisinau. Protestele, care vor sa aibe ca rezultat, decaderea comunismului de la putere. Tinerii de acolo, vor ca tara lor sa fie o tara libera, o tara care sa faca parte din Uniunea Europeana, vor salarii modeste, un trai mai bun, un viitor in fata. Revolutia de la Chisinau, redeschide Tabloul Revolutiei de la Bucuresti, ce a avut loc in 89' pe cand unii din noi, inca eram in scutece, habar nu aveam de ceea ce se intampla, iar parintii nostrii, tatii nostrii mergeau sa protesteze pentru acelasi viitor, pentru care tinerii de la Chisinau protesteaza. Nici un parinte nu s-a gandit, ca peste 20 de ani, si copilul lui, v-a ajunge sa aibe curajul, sa mearga sa isi riste viata, doar pentru o tara libera, si fara regim comunist. Sa fim mai buni, sa fim mai intelegatori cu cei din jurul nostru, sa avem puterea de a trece peste durerile vietii, si curajul de a merge mai departe :)

Sarbatori Fericite !

joi, 2 aprilie 2009


" In toate limbile lumii exista o aceeasi zicala: ce nu vad ochii, inima nu simte" . Ei bine, eu afirm nimic nu este mai fals; cu cat sunt mai departe sentimentele pe care incercam sa le inabusim si sa le dam uitarii, cu atat sunt mai aproape de inima. Daca suntem in exil, vrem sa pastram cea mai neinsemnata amintire despre radacinile noastre, daca suntem departe de persoana iubita, fiecare persoana de pe strada ne trezeste amintirea ei.