Portret

Buzele .
Sunt ca doua petale
Atinse, ca o adiere calda de vara
Gustate, apa pura de izvor, curata ca lacrima
Reci, ma trezesc intr-un vis frumos.

Ochii .
Ma privesti, ma pierd.
Ca doua orizonturi.
Catre aceeasi lume sigura. Lumea din interior :)
Lumea pe care o simt si nu ma minte.

Pielea .
E fina, ca de lapte .
Mirosul ei, am binele aproape.
Ma inconjoara cu doua forte, sunt in siguranta.

Sentimentele.
Ma inclin in fata lor.
Sunt binele meu.
Cartea deschisa ochilor mei .
Numar infinit de pagini, " pagini parfumate ".

Acceptarea Prezentului

" Abandonare " . Nu-mi place aceasta idee. Suna fatalist, intr-un fel. Daca acceptam intotdeauna lucrurile asa cum sunt, nu vom mai face niciun efort pentru a le ameliora. Mi se pare ca progresul consta tocmai in acest lucru, atat in sfera personala, cat si in sfera colectiva, sa nu acceptam limitele prezentului si sa nu ne straduim sa le depasim si sa cream ceva mai bun. Daca nu am fi facut acest lucru, am trai si acum in pesteri. Cum impacati ideea de abandonare cu schimbarea lucrurilor si rezultatelor?

Pentru unii oameni, abandonarea poate avea conotatii negative,implicand infrangerea,renuntarea,esecul de a face fata dificultatilor vietii,letargia s.a. Adevarata abandonare, totusi, este un lucru total diferit. Nu inseamna sa accepti pasiv orice situatie in care esti implicat si sa nu faci nimic in aceasta privinta. Nici nu inseamna sa nu-ti mai faci planuri sau sa nu inteprinzi actiuni pozitive. Abandonarea este intelepciunea simpla, dar profunda, ce consta in a te supune mai degraba decat a te opune cursului vietii. Singurul loc in care puteti simti cursul vietii este CLIPA de acum, asa ce a te abandona inseamna a accepta momentul prezent neconditionat si fara rezerve. Inseamna a renunta la orice rezistenta interna fata de ceea ce este. Rezistenta interna inseamna a spune " nu " la ceea ce exista, prin critica si negativism emotional. Devine extrem de pronuntata mai ales atunci cand lucrurile " merg prost " , adica atunci cand exista un decalaj intre cererile sau asteptarile rigide ale mintii si realitate. Aceasta este prapastie durerii. Daca ati trait suficient, stiti ca lucrurile pot " merge prost " doarte des. Tocmai in acele momente trebuie sa practicati abandonarea, daca doriti sa eliminati durerea si suferinta din viata dumneavoastra. Acceptarea starii prezente va elibereaza imediat de identificarea cu mintea si astfel va reconecteaza cu Fiinta. Rezistenta este mintea. Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu inseamna ca la nivel exterior nu puteti intreprinde nimic pentru a schimba situatia. De fapt, nu situatia in intregime trebuie sa o acceptati atunci cand va abandonati, ci numai micul segment numit Acum.

De exemplu, daca ati fi impotmolit undeva in noroi, nu ati spune : " Bine, ma resemnez sa fiu impotmolit in noroi ". Resemnarea nu este abandonare. Nu trebuie sa acceptati o situatie de viata indezirabila sau neplacuta. SI nici nu trebuie sa va mintiti spunand ca nu este nimic rau in a fi impotmolit in noroi. Nu. Recunoasteti in totalitate dorinta de a iesi din aceasta situatie. Va restrangeti atentia la momentul prezent, fara sa il etichetati in niciun fel. Aceasta inseamna ca nu exista o judecata critica la adresa Clipei de acum. Deci nu exista rezistenta, negativism emotional. Acceptati calitatea acetui moment. Apoi treceti la actiune si faceti tot ce puteti pentru a iesi din noroi. O astfel de actiune eu o numesc pozitiva.. Este mult mai eficienta decat actiunea negativa, care vine din furie, disperare sau frustare. Pana cand nu obtineti rezultatul dorit, continuati sa practicati abandonarea, evitand etichetarea Clipei de acum.


Mergeti noaptea pe o poteca, inconjurata de o ceata deasa. Aveti o lanterna puternica, care trece prin ceata si creeaza un spatiu ingust in fata dumneavoastra. Ceata este situatia dvs. de viata, care include trecutul si viitorul. lanterna este prezenta dvs constienta. spatiul clar din fata dvs este Clipa de acum.
Lipsa abandonarii va consolideaza forma psihologica, scoica sinelui fals, si astfel creeaza un puternic sentiment de separare. Lumea din jur si mai ales oamenii incep sa fie perceputi ca o amenintare. Apare compulsia inconstienta de a-i distruge pe ceilalti judecandu-i critic si nevoia de a concura si a domina. Chiar si natura devine un dusman, iar perceptiile si interpretarile dvs, sunt guvernamentate de frica. Boala mentala pe care o numim paranoia este numai o forma mai acuta a acestei stari normale.

As fi continuat sa scriu despre " sensul abandonarii " insa... nu o fac. este o situatie de viata peste care toti vom trece.

nici cum : bad day :)

Si n-am avut o zi rea, pentru ca s-a incheiat langa el, si asta cred ca este tot ceea ce conteaza , Nu??? Nu-ti mai este capul la rele atunci cand esti cu el. Nu mai simti durere atunci cand te saruta, si nici framantari cand te mangaie. Nu mai vezi nici razele de soare care te invelesc in plina zi, il vezi doar pe el. Nu mai vezi nici macar acea mica buturga de care te impiedici si radeti impreuna... atunci cand esti cu el. Nu-ti mai dardaie nici dintii in gura, atunci cand te inveleste cu trupul si mangaierea lui. Ce-ti mai trebuie ciocolata si multe alte dulciuri cand ai sarutarile lui? Nu-ti mai trebuie oglinda sa vezi cat de fericita esti... cand doar te uiti in ochii lui . Ploaia nu mai este rece, atunci cand picurii sai, se scurg pe pielea incinsa de soare si caldura. Timpul nu se mai scurge atat de greu cand esti langa el.

De la EA pentru EL... pentru ca sunt 2 in 1.
pentru ca isi poarta de grija unul altuia.
pentru ca sunt doar ei 2 si atat.
pentru ca " 1 langa 4 = 1.4 ( 14 = 1+4 =>5/2= 2.5 candva, pentru totdeauna ).
Numai 2 cuvinte de la Ea pentru El... si atat !

...

si incep sa ma minunez... cum totul in jurul nostru se sfarseste, cand vad oameni rautaciosi si nu au alta treaba decat sa devina si mai rautaciosi. vad oameni care se zbat sa obtina acel ceva de la ei, dar in schimb eman acea energie negativa. sunt trista. sunt trista cand vad asemenea lucruri. lucruri care ne afecteaza pe fiecare dintre noi, ma afecteaza cand vad atata durere, boala,tradare,lacrimi,...


Nu stiu, vroiam sa incep prin a scrie ceva, prin a transmite ceva anume, insa nu pot si nu vreau...


voi reveni...

http://www.andreiteodoroiu.ro/ si cu asta am incheiat !

VA ROG !!!! Pentru ca imi sunt dragi

Pentru ca ori de cate ori pleaca mama lor, am grija de ei.
Pentru ca ori de cate ori ii vad, ma umplu de blana lor.
Pentru ca ori de cate ori merg la ei, le curat tot rahatelu din litiera.
Pentru ca le-am imprumutat jucaria Brunei.
Pentru ca au mieunat la usa camerei cat am dormit in patul lor :))
Pentru ca au fost cuminti de fiecare data, si nu m-au zgariat.
Pentru ca sunt Baietei amandoi.
Pentru ca ii " miniador " :)) !


http://www.facebook.com/photo.php?fbid=136743446394803&set=a.136743046394843.27256.100001774464520&theater

Pentru ca si ei merita un LIKE din partea voastra !


Va super multumesc ! :D

Eu pot, Eu sunt " Magician "

Si totuşi voi putea în continuare, pentru ca asa sunt eu. Mă pun de cele mai multe ori în situaţia altora. Uneori îi înţeleg si mă simt bine, alteori îi vad frustraţi si ies imediat din acel scenariu pentru ca mi-e mila. Cati dintre noi nu facem asta; sa încercăm sa-i înţelegem pe cei din jurul nostru cu bune si cu rele. Se întîmpla sa cunoşti o persoana nu in cel mai bun moment al vieţii sale si te întrebi de ce este asa. Puţini însă, aleg sa treacă peste aceasta " aparentă " si sa cunoască persoana si în momentele sale bune. Si probabil sunt persoane care de la inceput nu înţeleg acea persoana din motive, poate personale si raman asa, ca pe viitor sa-si dea seama ca poate nu au procedat corect.

Eu una fac parte din acea categorie a persoanelor care aleg sa treacă peste " aparenţe " însă de ce sa nu recunosc ca nu întotdeauna fac asta doar pentru ca nu simt s-o fac. Simt cand o persoana chiar nu vrea sa mă cunoască, ramane arogantă si cu prima impresie de la început. Si bla bla bla as putea vorbi despre acest subiect la infinit , pentru ca situatiile sunt N la numar si cred ca majoritatea dintre noi le intalnesc mai mult sau mai puţin la tot pasul.

Sunt Magician. :)) Da ! Îi multumesc mamei mele pentru ca m-a invatat tot ceea ce trebuia sa înveţe oricare dintre noi. Datorită ei si-a învăţăturilor ei, pot trece peste răutăţi, sa iert, sa încerc sa uit dar sa am grija pe viitor.

1 an :)

Trăiri .

Ianuarie : Confuzie, Regăsiri, Răbdare, Înţelegere, Risc . If you don't know me by now...
Februarie : Emoţii, Sentimente. One...
Martie : Dorinţe, Un şnur " alb-rosu ", Cunoaştere. Under the sea...
Aprilie : Un strop de gelozie. Cer si pamant...
Mai : Cumpana iubirii si-a încercării, tot noi 2 si atat, 8 shot'uri, 1 an de la prima vedere. Tudududum...
Iunie : 1 an de la prima întîlnire. Bate vantul frunzele...
Iulie : Iubire din departare. 7 seconds...
August : Din nou pe aceleaşi melodii, la acelaşi DJ , doar noi 2 si atat. Sky and Sand...
Septembrie : Petale de trandafir la ora 5 a.m. My Home...
Octombrie : Furie, Înţelegere, Dragoste. Just say Yes ....
Noiembrie : Fuga de colo colo . No one's gonna love you...
Decembrie : Emoţii, Răbdare, Aşteptare, Un nou sens, Noi trăiri, Un întreg Anuar despre noi 2 si atat, Trecut cu bine . Frumos, Special, Draguţ. Seek Bromance ...



Sunt trăiri ce nu pot fi descrise mai mult de atat... ci ele sunt " trăite de noi 2 si atat " în tot acest an de cand suntem împreuna ca si cuplu. Sunt multe de spus, insa cu ce scop? Se intampla intre mine si el, intre mine si el vor ramane marea majoritate .

1 An :)... si la mai mulţi

Intalnirea cu Tine

Tremur…

Încep totuşi sa tastez.

Gol în stomac, nod în gat. Si mă gandesc… oare ce se întîmpla? De ce reacţionez asa ? E prima data , asa si trebuie. Asa fac toţi, o fac si eu. De ce nu vreau sa ascult mai intai sa vad cum va fii ? Îi fac loc Eului sa-mi vorbească, sa mă arunce în necunoscut, sa-mi dea emotia trăirii si sa mă tina acolo langa el chiar dacă nu este bine. Totul mi se pare o provocare. Recunosc, am mai trăit-o, vreau s-o fac din nou, mi-era dor sa fac asta, sa fiu eu cel cu adevărat. Asa îmi place ! Apoi, mă voi răzbuna, cat de dulce-i răzbunarea, nu mă interesează ca este făcută din orgoliu. Nu mă interesează ca am orgoliu, dacă nu am sunt un nimeni. Nu mă interesează cand îl folosesc. Prea puţină încredere am în oameni si tocmai de aceea nu-mi pasa. Mainile îmi sunt reci, respiraţia la fel, sunt totuşi de gheaţă, nu vreau sa mă topesc chiar dacă încă mă aflu la începutul lui Octombrie. Ce dacă… Nu-mi pasa ! Nu vreau sa mă topesc in braţele nimănui, în buzele ei si nici în dorul cuiva. Asa sunt eu si Eu ! Cateodata vreau sa mă înţeleg si nu pot. Mi-e teamă ! De ce fac asta ? De ce dau la o parte ce-i frumos ? De ce nu mai cred în mine si în noi ? De ce rostesc – mai vedem ? cine stie ? poate… ? cine stie cand ? nu stiu !

Pentru mine momentul prezent este extrem de nefericit, plin de întrebări, suspiciuni. Nu este deloc eliberator .Este un fapt, si m-as minti singur daca as incerca sa ma conving ca totul este bine , cand in mod clar nu este asa. Ceea ce ma ajuta sa merg inainte este speranta sau posibilitatea ca situatia sa se imbunatateasca in viitor. Este o « situatie de viata « N-ai cum sa fii nefericint si prezent in acel moment ! Traieste in locul in care te aflii. Priveste in jur si nu interpreta, constientizeaza prezenta tacuta a tuturor lucrurilor si accepta insusirile acestora.

In concluzie : Ar trebui sa ne acordam permisiunea de a simti toate sentimentele care apar, in loc sa le judecam ca rele sau sa spunem ca nu ar trebui sa le avem. Este in regula sa ai resentimente, sa fii furios, enervat, capricios sau oricum altfel. Daca nu, ajungem sa ne reprimam sentimentele, ajungem la conflict interior sau la negare. Totul are voie sa existe ca atare…

I'm still here

Cu toate ca nu arat, o simt. Cu toate ca nu vorbesc, dar simt. Ce se intampla atunci cand vorbeşti ? Devine totul o întrebare : " Oare chiar simte asta? De ce nu tace si face? "

...

" El si Ea "

Si vom avea bradutul nostru, dorinţele noastre, care se vor realiza în acelaşi timp cu creşterea lui dar vor rămîne neclintite si neatinse de cei din jurul nostru. De ce am spus bradut? Este verde, mereu verde. Razele soarelui imprastie mirosul lui în întreaga pădure din lumea de departe. Acolo suntem si noi. Iarna, bradutul este învelit cu patura zapezii însă, tot verde rămîne. Acelaşi bradut viu si optimist pe care îl vom împodobi pe zi ce trece, cu poze, amintiri, sărutări si imbratisari. Vom avea grija de el si il vom hrani cu sentimente... da ...Împreuna! La fiecare 9 luni va mai creste o crenguta ! Împreuna cu el vom creşte si noi, iar bradutul va avea grija sa nu se scuture de nicio podoabă care sta agatata de el.

Vom ajunge mai departe, vom continua sa visam, insa nu ne vom trezi din niciun vis dar nici nu vom trai dintr-unul. Le vom realiza impreuna! Nu vom lovi pietrele ce ne vor sta in cale, le vom ocoli. Vom cladi lumea noastra, " palatul nostru " ( cum imi place mie sa-i zic ) acolo, in tinutul indepartat.
E povestea noastra creata de noi, inca nescrisa pe pagini aurii ... dar Fara final !
"


E povestea lor... fara capitole, insa cu un singur sens : Sunt doar ei doi si atat!

Si continua...

ENDLESS LOVE

My love, there's only you in my life,
The only thing that's right.
My first love, you're every breath that I take,
You're every step I make.
And I, I want to share, all my love with you,
No one else will do.
And your eyes, they tell me how much you care.
Oh yes, you will always be, my endless love.

Two hearts, two hearts that beat as one.
Our lives have just begun.
Forever, I'll hold you close in my arms,
I can't resist your charm.
My love, I'll be a fool, for you I'm sure,
You know I don't mind.
Cause you, you mean the world to me.
Oh, I know I've found in you, my endless love.

And love, I'll be that fool, for you, I'm sure.
You know I don't mind.
And yes, you'll be the only one.
Cause no one can deny,
This love I have its fine.
I'll give it all to you,
My love, my love, my endless love.


si va continua...

do re mi...

Aleargă
Zambeste larg
Canta
Plangi
Ignora
Razi
Stramba-te
Suferă
Iubeste
Lupta
Tipa
Priveşte
Admira
Visează
Renunţa
Fa loc lucrurilor noi
Lasă temerile
Curaj
Scrie
Povesteste
Priveşte acum
Lasă trecutul
Iarta
Nu băga în seama viitorul
Fa loc lucrurilor bune
Ignora lucrurile rele
Mergi mai departe
Doreşte
Pastreaza un secret
Afla un altul.
Fa un compromis
Arunca
Pune-ti o dorinta
Trăieşte pentru tine
Mergi mai departe pt tine
Crede în stele
Uite-te la Soare fără ochelari
Lasă loc de interpretări
Minte
Uita
Fii corect
Fii egoist
Fii tu si numai tu.
Aleargă
Dansează
Stai pe loc.
Opreste-te
Continua
Nu renunţa.
Treci mai departe.
Urmează.
Ascunde-te
Revino.
Du dorul.
Fa-ti propriul tău film.
Trăieşte ca în povesti.


" Fără sare si piper nu exista paradis " " :) "

...and so

Noi doi ! Atat..
Un singur univers.
Doi intr-un singur cerc.
Trairi maxime.
Griji limitate.
Fericiri neasteptate.
Incercari si riscuri.
Conversi si Pantofi cu toc.
Buna dimineata inima.
Intalniri in miez de noapte.
Discutii aprinse din nimicuri.
Explicatii fara inteles.
Se straduiesc sa le fie bine.
Se iubesc asa cum sunt.
Atata timp cat sunt ei doi nimic nu mai conteaza.
Vorbeste lumea.
E doar un zvon. :))
Din exterior e altfel.
Numai cand vor ei arata.
Mai bine asa. Doar ei doi si atat.
Invidia?!? E la locul ei.
Intriga?!? E la locul ei.
Nepasarea fata de cei din jur?!? E la locul ei.
Nimic nu e greu.
Riscul este mare.
Incercarea e placuta.
Lumea lor e doar a lor.
Singuri si-o construiesc.
Singuri o vor darama.

Neinteresata de ce se afla in jurul Ei, tenesii vazuti la " ora 12 " i-au marcat atentia. 1001 de intrebari despre cel ce-i purta.Cine era EL? A doua zi la fel... pana cand Ea nu a mai ajuns in locul de care nu era interesata. Lunile au trecut. 21 Martie. Luna LOR.S-au reintalnit intr-un loc in care nici n-ar fii banuit ca se vor reintalni vreodata. Ea era cu un altul. El cu gandul la o alta. Insa se priveau cu o multime de intrebari in gand: " de unde o cunosc? unde l-am mai vazut? ce importanta au aceste intrebari daca stiu ca nu-l voi mai intalni? " O luna si ceva i-a luat Ei pana cand a aflat cine era El. E constienta ca lumea este mica. EL a recunoscut-o. Impreuna si-au adus aminte unde s-au vazut prima data. Intalnirile lor, erau numarate pe degete. Fiecare conversatie avea sarea si piperul. Nervii erau omniprezenti. Se intepau ori de cate ori aveau ocazia. Era o placere. Foarte diferiti unul de celalalt. Priveau lucrurile in mod diferit unul fata de celalalt.


"El : nu ne potrivim.
Ea : noi doi??
El : niciodata.
Ea : suntem mult prea diferiti unul de celalalt.
El : ne sta bine asa cum suntem acum.
Ea : prieteni si atat.
El : esti enervanta.
ma plictisesti.
Ea : te rog, hai sa ne vedem.
El : pregateste-te ca ne vom intalni.
Insa.. tot singura pe banca.
El : hai la o iesire cu rolele.
Ea : n-am timp.
EL : esti o ciudata.
Ea : n-ai tu treaba.
El : ma disperi.
Ea : PA !
El : conversatiile noastre nu-si mai au rostul.
Ea : credeam ca-ti pasa ...

El : Si da... imi pasa.
Ea : Ne pasa.
El : Ce daca ma enervezi?
Ce daca ai principii?
Ce daca ma plictisesti?
Esti tu .
Esti doar tu.
Ea : Putem mai mult. "

Intre ei.. a fost nevoie doar de-o cearta in care amandoi sa-si spuna unul celuilalt ceea ce aveau de spus.Au dat curs unor noi sentimente de care nu-si dadeau seama ca le aveau inca de la inceput unul pentru celalalt. Niciunul nu le accepta. Nu vroia sa se riste.

" EL : In seara asta iesi cu mine.
Ea : dar tu trebuie sa stai dupa mine..
ca si cum as fi copilul tau !
EL : cand esti gata ma anunti
Vei fii copilul meu .
Voi sta toata seara doar cu tine.
Ea : Mi-a fost dor de tine.
EL : Dor de noi.
Ce ciudat este totul
Ea : Dar placut in acelasi timp.
Numai vorbele sunt de noi.
Faptele, de acum au loc.
Nu credeam asta vreodata.
El : Ma asteptam.
Ea : Ti-ai adus aminte, de locul " glumei cu Craciunul "
El : Ti-am spus, e doar o impresie ca uit.
Ea : Accepta-ma asa cum sunt.
Suntem doar noi doi si atat... "


Totul era ciudat in acelasi timp, ciudat si placut. Ea nu intelegea lucrul acesta. EL, a lasat-o sa-si dea seama, sa decida si sa faca pana la urma cum vrea Ea. A fost o " pierdere de moment pentru EA " incat, renunta la " ciudat si placut ". El a inteles-o, insa nu-i convenea asa usor. Nu accepta ca era aeriana si nu stia ce face.Si nu a renuntat. A trezit-o... in miez de noapte si a scos-o din Palat !

EL : Vreau sa ajung in punctul asta.
Ea : Dar lucrurile vor lua o alta cale la un moment dat.
El : Voi reusi.
Ea : Intelege ca toate se schimba.
El : Stiu ceea ce vreau.
Ea : Dau dovada de pesimism.
El : Prietenia noastra merge pe doua cai.
Ea : Diferite, stiu.
El : Este si calea dintre noi.
Ea : Care ne uneste.
El : Ne separa doar prin felul in care abordam subiectul.
Ea : Problema.
Relatia.
EL : Mi se rupe.
Ea : De cand asteptam sa spui asta.
El : Te-ai trezit si tu.
Ea : O luam de la capat.
El : Doar noi doi.
Ea : Noi doi si atat...


Pentru ca vor, incearca, risca, le pasa .

noi doi si atat... :)

Sunt fericită ! De ceva vreme n-am mai scris în blog. De ce? Pentru ca nu am inspiraţie.... si nu îmi pare rău. . De ce nu am inspiraţie ? Din cauza « Ta « :) .. pentru ca mă faci fericită, si eu cand sunt fericită, prefer sa nu-mi împărtăşesc fericirea cu altcineva. Da, sunt egoistă; ce este pentru mine, e numai pentru mine!

Deocamdată nici nu vreau sa scriu despre emoţiile pe care le trăiesc, împărtăşesc alături de el, pentru ca tot ceea ce se intampla, se intampla între noi doi si atat. Nu interesează pe nimeni de viaţa mea si de fericirea mea si mai ales sa o citească dintr-un blog. Poate ca nu este momentul sa îmi scriu povestea, poate ca nu am vreme pentru a-mi scrie povestea, dar am vreme sa o trăiesc, " sa ne-o trăim " ...

O primăvara fericită tuturor ;)) !

worth or not?

Fericirea vine datorita sperantelor. Stai cu gandul la ea minute in sir, minutele se transforma in ore, orele in zile si zilele in ani. Suntem martorii propriilor noastre greseli, fapte, bucurii si tristeti. Lumea se invarte in jurul nostru. Sunt lucruri care au ocazia sa se intample o singura data in viata iar altele se pot intampla si pentru a doua sau a treia oara, sau de ce nu... la infinit. Se merita oare atata speranta pentru o clipa de fericire?

• Pentru ea !

O continua schimbare...

În acest post vreau sa “ dezvelesc “ anumite ganduri, păreri si sentimente. Nu de iubire ca n-am :).Pai cum sa încep ... ştiu sigur ca fac parte dintr-o societate de Meschini. Pe zi ce trece descopăr asta tot mai mult. Mă dezgustă gandul asta, nu stiu ce sa mai cred, ce sa mai sper, ce sa mai visez printre asa personalităţi; nici măcar la ce sa mă aştept. De obicei nu pun raul in fata, insa in fiecare zi vad ca ar trebui sa mă schimb fata de toţi, fata de mine. Zi de zi imi reamintesc “ omul cand e bun e prost “. Mulţi ştiu sa profite de asta, multi isi dau seama ,iar mulţi.. se obisnuiesc cu asta. Nu te mai chinui sa apreciezi cand n-ai habar pe cine ai langa tine. Nu te mai chinui sa fi mai bun dacă nu vrei. Nu te mai chinui sa speri daca tu crezi ca nu are rost. Nu te mai chinui sa înţelegi cand de fapt nu stii nimic. Nu te mai chinui sa apreciezi ceea ce ai cand nu ştii ce ai.Tot un egoist,un suflet lipsit de nobleţe si de generozitate vei ramane. E inutil ...

si din nou, aceeasi eu :)...

Eh.... s-a mai dus o vara

….Insa am ramas cu amintiri poate.. la fel de calde ca pe atunci..… linistita, relaxanta, plina de surprize placute.Cam asa a fost ! De obicei scriu in blog, cand sunt suparata, revoltata sau nedumerita. A trecut mult prea repede cei drept. Au trecut clipele frumoase ale noptilor calde, de la malul marii. Deja imi este dor de mare, de zilele de la mare.
Odata cu vara,te-ai dus si tu ....
Sunt lucruri carora le voi duce dorul, dar nu-i nimic... sunt optimista ! Intr-un post anterior am scris despre lucruri carora le duc dorul. Majoritatea lucrurilor enumerate acolo, le-am retrait, simtit, intalnit in aceasta vara. Mai sunt inca 3 anotimpuri pana vara viitoare ... 3 :) nu mai este mult ! Le voi reintalni din nou.

p.s. Si chiar daca te-ai dus, macar stiu ca am castigat zile fericite in viata mea. Gandindu-ma cum este lumea, o zi fericita e aproape un miracol.

• Multumesc !

Il avem cu totii...

Usor, imi asez gandurile...insa, ajung la concluzia ca ;

• putini sunt cei care lasa de la ei.


• multi sunt cei ce sunt mult prea mandri de ei.


• putini sunt carora le pasa.. si vad unde gresesc.


• multi sunt care habar nu au pe ce lume traiesc.. se vad intr-un univers de-al lor..


• putini sunt cei ce isi duc dorul.


• multi sunt care au uitat de ei.


• putini sunt cei ce inca mai spera....


• multi sunt cei ce lasa totul balta din prima.


• putini sunt cei curajosi.


• multi sunt carora nu le mai pasa.

Ma regasesc in fiecare afirmatie, vad ca nu pot tine pasul, nu imi place ceea ce citesc, si nici ceea ce transcriu.Multi stiu cei acela " Orgoliu " dar putini sunt care il inteleg.Insa ...

• " Orgoliul este cel mai mare, cel mai cumplit şi cel mai redutabil dintre duşmanii pe care cineva poate să-i aibă." definiţie de Juliana Mallart în Între două lumi.


• " Orgoliul e buzduganul fricii." definiţie de Ioan Gyuri Pascu în În căutarea armoniei

ORGÓLIU, orgolii, s.n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie...

De ce o parere foarte buna, adesea exagerata si nejustificata? Intradevar, ne place ceea ce vedem in onglinda zilnic.. dar oare ne place cand ne gandim la cat gresim, la cum ne comportam in societate, la cum ne comportam cu cel drag de langa noi, la cum vorbim, la cum gesticulam, la toate lucrurile care ne caracterizeaza? De ce primim reprosuri? Pentru ca gresim.. de ce gresim? Ca este omenesc sa gresesti ! Dar pana cand? Putini sunt cei ce isi dau seama unde gresesc, si isi recunosc greseala ... multi sunt carora nu le mai pasa, si trec peste ... Multi care nu au curajul sa treaca peste, multi care nu se dau din spatele scutului dupa care se ascund de teama de a fi ceea ce este cu adevarat. Ne mintim pe noi insine de multe ori. Ne e greu sa acceptam un adevar, sa ne vedem propriile defecte... In schimb, ne e usor sa criticam si sa vedem defectele acelora din jurul nostru.

Importanta sa sociala !! Care ? Cu totii la un moment dat , de sus de acolo , de unde aparent, suntem mai importanti, vom cadea in aceeasi baltoaca, a propriei noastre prostii. Multi sunt cei ce raman acolo din pacate.

Orgoliul are si o parte buna, intradevar... Cei lipsiti de orgoliu, ajung sa fie subapreciati, pentru ca omul vrea sa vada in tine propia apreciere pentru propria-ti persoana.Atata timp cat nu vom fi orgoliosi peste masura nu facem nimic rau. Odata ce intrecem masura cadem in absurd.

12 Iunie...

O zi cu ploaie, o zi cu soare... In urma ei o speranta. Dimineata la prima ora, ai parte de razele soarelui in camera, ce iti lumineaza usor usor incaperea, patul, te mangaie usor usor, si asa ai parte de o trezire calda. Auzi doar sunetul pasarelelor ce isi fac " petrecerea langa fereastra ta ". E timpul pentru o plimbare, in urma ta sa lasi pasi de fericire si speranta... degeaba. Se anunta ploaie .. O ploaie ce va lua tot din calea ei, sperante, ganduri frumoase.. dar nu si placerea de a ramane in picurii calzi de vara . Mai vezi un catel singuratic ce isi cauta de hrana, mai vezi o doamna ce se chinuie cu o umbrela invechita, auzi cum tuna si vezi cum fulgera... oameni speriati pe strada de astfel de fenomene, oameni incantati :), oameni stropiti de masini pe strada si cupluri ascunse pe scarile blocurilor din apropiere . Miroase a vara . Usor usor, iese iar soarele, deja se lumineaza totul in cale... incep sa cred ca : " dupa ploaie vine soare " , nimic nu poate fi mai adevarat decat aceste patru cuvinte . Deodata aglomeratie, esti confuz si nu stii pe ce cale sa apuci, multa lume in jurul tau, multa lume rea, multa lume nepasatoare, multa lume indiferenta , multa lume stresata, multe personalitati , toate diferite. In schimb, toti au nevoie de acel " bine " in jurul lor. Poate ca si ei la randul lor sunt confuzi, si nu stiu pe ce cale sa apuce . Spre seara, revine linistea... macar atat. E vara, ne gandim deja la mare, la vacanta, la prietenii ce ne vor vizita, si la cei pe care ii vom revedea :). Ne gandim la rasaritul ce il vom prinde la mare, la apusurile ce le vom intampina de pe ceva terase ... la iesirile in noaptea tarzie, la plimbarile pe care le vom face fara nici un plan pus la punct totul spontan.. la iubirile de-o vara , la amagiri si la toate momentele bune de care vom avea parte si pe care ni le vom reaminti dupa vacanta .

O Vacanta Placuta ! :)

Sunt eu si nimeni altcineva ...

" " Sunt eu si nimeni altcineva " .... Cam asa suna P.S-ul unei scrisori pe care am citit-o nu demult intr-o carte... Anonim si totusi cu un loc mare de interpretare. Poate ca multi ne ascundem dupa un " scut " in apararea noastra.Poate ca multora le este teama sa ia atitudine. Poate ca unii nici nu sunt ceea ce pretind ca sunt. Tocmai de aceea, anumite persoane importante, cu o personalitate puternica raman sub acest p.s anonim."

• Care este secretul vietii? Sa-l numim "gratie" sau "binecuvantare". Toti incearca sa fie multumiti cu ce au. Mai putin eu. Mai putin tu. Mai putin cativa altii care din nefericire vor trebuii, impreuna cu noi, sa faca niste mici sacrificii, in numele a ceva superior. Imaginatia noastra depaseste lumea care ne inconjoara, noi mergem dincolo de limitele noastre. ( vrajitoarea din Portobello - paulo coelho )

Mama...

Atunci cand ne simtim nesiguri, cand ne este frica si nu avem langa noi ajutor de nadejdie, cand ne este foame, cand ne este frig, cand simtim nevoia ca cineva sa ne ingrijeasca ranile sufletesti si trupesti, cand avem nevoie de ocrotire si de iubire, cand suntem singuri… si ne este teama, vrem ca langa noi sa se afle mama sa ne ocroteasca si sa ne ofere ceea ce numai ea poate in modul cel mai sincer si cel mai curat: dragostea . Orice frunza se afla ocrotita in copacul ei , orice raza doreste sa stie ca soarele o are in grija, cum orice copil isi doreste mama alaturi. Mama este fiinta careia ii suntem datori cu un respect profund. Mama e acolo cu cele mai bune prajituri si preparate alese, e prima care ne intampina cand intram pe usa casei cu un sincer sarut pe obraz si nu dat din obijnuinta. Multi din pacate nu stiu ceea ce inseamna sa ai mama, sau sa nu fie langa tine atunci cand iti este cel mai greu.Mama e cea care ne cearta pentru aproape orice lucru minor facut,e prima care ne ia in brate atunci cand ne lovim, e cea care ne sacaie la cap : copile, pune mana si invata, nu mai sta atata la calculator. Mama e cea care ne pune 1001 de intrebari despre cum a decurs o intalnire, si nu se lasa pana nu ii spunem totul, cuvant cu, cuvant.E cea care se intoarce franta dupa o zi de munca, si inca mai gaseste puterea de a ne face ceva dulce; e cea care plange si sufera atunci cand ne vede tristi sau bolnavi, se bucura cand ne vede fericiti si sanatosi. Mama!E cea care baga banuti in buzunarul doctorilor, ca aceia sa ne trateze cat mai bine, sa fim in siguranta, sa ne facem bine. E cea care ar face orice pentru noi. Mama - Ce cuvant inaltator primul nostru cuvant ! O privire calda si ocrotitoare ne urmareste fiecare pas al vietii ...